Dezbatere Adrian Marino la Clubul „Saeculum”


După o pauză de trei ani, Clubul „Saeculum” din Beclean şi-a reluat activitatea organizând marţi, 21 septembrie, o dezbatere cu tema Adrian Marino, focalizată pe volumul postum al acestuia „Viaţa unui om singur”, carte care, intens „cancanizată” în presă, a reuşit să-l scoată pe acest mare şi dificil umanist de la periferia atenţiei publice.

Evenimentul moderat de scriitorul Aurel Podaru şi desfăşurat în Centrul de Documentare şi Informare al Şcolii Generale „Grigore Silaşi” din Beclean a coincis cu împlinirea a 11 ani de existenţă a grupării culturale „Saeculum” şi l-a avut ca invitat pe profesorul universitar Ştefan Borbely de la Facultatea de Litere a UBB Cluj-Napoca, doctor în literatura comparată, critic literar, eseist şi un apropiat al familiei Marino. Au fost prezenţi scriitori, jurnalişti şi oameni de cultură din Dej, Bistriţa şi Beclean. De altfel, nu este prima dată când Adrian Marino se află în centrul unei dezbateri culturale organizate la Beclean, „Adrian Marino şi integrarea europeană a culturii româneşti” constituind tema „Colocviilor” din iunie 2005.

Pornind de la prezentarea cărţii, făcută de profesorul Ion Radu Zăgreanu, cu citate alese astfel încât să contureze cât mai vizibil portretul autorului, Ştefan Borbely a adus completările şi corecţiile necesare relevând numeroase aspecte mai mult sau mai puţin cunoscute din existenţa şi personalitatea lui Adrian Marino, inclusiv prin proiecţii de imagini din locuinţa acestuia.

Este deja de notorietate paradoxul „celui mai tradus şi publicat umanist român în străinătate”, laureat al Premiului „Herder”- autorul volumelor „Introducere în critica literară”, „Dicţionar de idei literare (A-G)”, „Critica ideilor literare”, „Hermeneutica lui Mircea Eliade”, „Etiemble ou le comparatisme militant”, „Comparatisme et théorie de la littérature”, „Biografia ideii de literatură”, „Hermeneutica ideii de literatură” etc., autor de asemenea a sute de articole risipite în tot atâtea publicaţii literare şi fondator în 1973 al revistei „Cahiers roumains d’études littéraires” – care a trăit ignorat de „minoritarii noştri majoritari”, înconjurat doar de un cerc restrâns, dar constant, de admiratori. Adrian Marino era şi el conştient de dificultăţile accesului său la o largă notorietate publică. De aceea, multe din scrierile lui par să reprezinte mai degrabă o cale de pregătire a posterităţii critice pentru înţelegerea sa târzie, decât un dialog direct cu contemporanii. Stare ce se prelungeşte chiar şi astăzi, încât se poate afirma pe bună dreptate că opera lui Marino e destinată să fie mai mult comentată decât citită. De altfel, în „Viaţa unui om singur”, raportul complex dintre scriitor, epocă, posteritate se configurează în aşa manieră, încât toate datele oferite de autor trimit spre înţelegerea personalităţii şi a operei sale, luminând în mare măsură specificitatea acestora, ca şi caracterul unui proces de creaţie situat sub zodia unei exigenţe de-a dreptul paralizante.

Vocaţia enciclopedică, efortul continuu de raţionalizare a limbajului, a literaturii şi a culturii, atitudinea demistificatoare, ironia omniprezentă, viziunea totalizatoare şi ambiţia monumentalului, amestecul special de optimism gnoseologic şi mizantropie fac din Adrian Marino o figură singulară în peisajul nostru cultural. Or, din acest punct de vedere, „Viaţa unui om singur” reprezintă de fapt viaţa unui om unic, aceasta fiind pentru mine semnificaţia cuvântului singur.

Magdalena Vaida

Anunțuri

Autor: shatenne

Dubito, ergo sum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s