Memorabilă sinteză expoziţională: ANUALA DEJEANĂ DE ARTĂ PLASTICĂ


Aflată la cea de a XXXIV-a ediţie (palmares greu de echivalat la nivelul acţiunilor similare din ţară), anuala plasticienilor dejeni mărturiseşte nu doar o simplă constanţă în atitudine, ci şi afirmarea unui tot mai ridicat stadiu al calităţii modalităţilor expresive. Motivaţia unei asemenea realităţi are ca sursă două argumente: efectul benefic al climatului cultural determinat de fluxul expoziţional – de interes naţional – pe care-l întreţine de mai bine de 12 ani Galeria „Frezia” (popularizînd creaţia celor mai importanţi plasticieni români contemporani), precum şi viguroasa implicare a tot mai numeroase tinere talente. Neîndoielnic, există la Dej un interes major pentru fapta creatoare, atitudine ce antrenează implicit un cîştig pe calea înnobilării spirituale. Chiar şi la nivelul operei artiştilor consacraţi se înregistrează un plus de prospeţime şi vitalitate, valorificîndu-se la maximum resursele propriilor disponibilităţi. Drept urmare, ofranda din contul anului 2010, etalată în superbul spaţiu al galeriei situate în centrul istoric al municipiului Dej, se ridică la parametrii unui apreciat şi lăudabil eveniment artistic.


În cele ce urmează, vom proceda la o punctare a contribuţiilor individuale în funcţie de panotarea inspirată, efectuată sub supravegherea prof. Ioan Mureşan, competent, generos şi pilduitor manager cultural. Pe panoul principal au fost etalate lucrările distinselor profesoare Elena Szervátiusz şi Eva Lukács-Solymossy.

Cele patru picturi expuse de Elena Szervátiusz sînt rezolvate în demult preferata gamă reductivă, eternizînd într-una suflul unei atmosfere hibernale, din celelalte iradiind un aer de blîndă intimitate, întreţinută de respiraţia unor ramuri înflorite , ancorate în recipiente transparente.

Într-un stadiu fericit al inspiraţiei laborioase se află viziunea Evei Lukács-Solymossy, insinuînd subtil farmecul urbanismului dejean în dublă variantă: iarnă – vară, un savuros interior cu învăpăiate succesiuni de tonalităţi calde şi două configurări de peisaj şi civilizaţie elenă. Demne de reţinut se arată şi particularele imortalizări de patină arhaică pe care Dorina Ban-Bodea le comprimă în factura unui superb fragment de burg medieval – Sighişoara, în silueta unei bisericuţe de lemn şi-n obiectele dintr-o natură statică evocatoare de inexorabilă trecere, alături de un luminos peisaj primăvăratec.

Cu multă vivacitate în delimitarea formelor prin conture  prelungi şi un cromatism esenţializat, adecvat specificităţii motivului inspirator operează Silvia Pop, preocupată în două compoziţii picturale şi de incisiva potenţare a trăirii interioare.


Exponentă reprezentativă la nivelul tinerei generaţii, Eleonora Ban-Bodea confirmă prin calitatea celor şapte lucrări de pictură păstrarea pe filiera unui stil de o maximă acurateţe şi supleţe, apelînd la ingenioase stilizări şi cursivităţi sinuoase care antrenează motivele, predilect vegetale, ornamentale, către registrul unor fecunde simbolizări.

Experimentînd cu ştiinţă şi vervă în perimetrul artei algoritmice (Cerc 666, Culori aleatorii, Compoziţie) Loredana Tomşa converteşte sugestiile tehnologiei computerizate în vectori de sugestivitate plastică în cadrul căreia cadenţele geometrice multiple primesc desfăşurări logice, coerente, cu apetit pentru puritate şi exuberanţă. Şi sora sa, Larisa Tomşa, aflată tot în faza iniţială a elaborărilor creative particularizatoare de viziune, manifestă cu prisosinţă un suflu imaginativ rafinat, cristalizîndu-şi evocarea pe substraturile subtile ale reconstituirilor de atmosferă cantonate în sălaşurile curate ale memoriei noastre afective, iubitoare de datină străbună. Simţi cum parcă la ferestre se iscă zumzetul unor vrăjite colinde !

Pe un plan evident al rememorărilor cu iz nostalgic se situează imaginile pictate de Anca Bogdan, valorificînd expresivităţile unor vechi vestigii sau splendori naturale (spre exemplu o cascadă !), în acuarelă predominînd fluidităţile tonale, iar în ulei sonorităţile unor mai dense împăstări.


Domeniul sculpturii este reprezentat de trei artişti care se afirmă la cotele unei evoluate finalităţi estetice.Tînărul Liviu Bumbu, prezent cu trei complexe ordonări spaţiale a formelor (bronz: Duet, Siluetă, Miracol) probează o sensibilitate de fin modelator, furnizor de vitale volumetrii care îmbină măiestrit voluptatea cu eleganţa şi misterul.

Mai vîrstnicul Vasile Pussy abordează cu pasiune şi tenacitate cioplitul în marmură şi piatră, materializînd suple arhitecturări de ritmuri şi accente, cu preferinţă pentru calma luminozitate a suprafeţelor fin şlefuite. Asociind într-o compoziţie dinamică trei accentuat stilizate siluete de vietăţi  acvatice (în marmură), Alexandru Gheţe obţine o frenezie a limbajului prin reţeaua unor incisive traiecte lineare ce brăzdează nervos cîmpul unor tranşante sfericităţi.


Decanul de vîrstă din cea de a doua sală a galeriei dejene, Gheorghe Brînduşan, expune un frămîntat Autoportret străbătut de profunzimi lăuntrice, un Peisaj tratat în viziune clasicizantă şi două naturi statice cu flori abil armonizate.

Mircea Ardelean, care s-a bucurat de o stimulativă receptivitate din partea publicului elen cu prilejul unei cuprinzătoare expoziţii personale, vehiculează în patru peisaje de sorginte postimpresionistă intensităţi cromatice inspirat filtrate, în acord cu freamătul specific climatului transilvan, pentru ca pe panoul de vis-a-vis (tot la fereastră), Laura Constantin să ne încînte prin orchestrarea unor infinite vaporozităţi – în patru variante – iscate din diafana învolburare a brizelor marine.

Graficianul Robert Gal, cu vădită propensiune către fabulos şi fantast, îşi manifestă prompt şi sagace neliniştile, conştientizînd posibile declanşări de efecte ale absurdului: Alien, Dr. Jekyl şi Mr. Hyde, aducînd şi un pătrunzător omagiu maeştrilor Dali, H. R. Giger şi G. Klimt.

Sub semnul celor mai bune auspicii se inserează viziunile tinerilor Ioan Nemeş, Emanuel Bumbu şi Emilian Dan, brodînd dezinvolt pe portativul unor incitante materializări de subiectivitate prolifică, ademenită de mirajul unor spectaculoase descoperiri şi revelaţii.

Sala ultimă a expoziţiei înregistrează pe panouri distincte catifelate infuzii de lirism senin, ce emană din naturile statice cu flori, autor Abel Sabo; poetica eternizare de urbanitate populată de admirabile vestigii ce definesc pitorescul Dejului medieval şi modern, punctată virtuoz în caligrafieri rezumative (tuşuri negre) de către Leonid Pusi; discreta infuzie de vegetal fraged în două eflorescenţe proiectate pe ecran nocturn şi o aprigă dezlănţuire de energii pe o suprafaţă cu multiple reliefări, ce încurajează impresia de univers magmatic în obsedante  nuanţări de griuri, ce consemnează aportul Alexandrei Tătar, pentru ca Eduard Szilágyi să impresioneze intens prin remarcabila capacitate de a ipostazia sugestiv – în patru tulburătoare compuneri fotografice – metamorfoze posibile ale umanului sub imperiul unor perpetue provocări, nu lipsite de consecinţe traumatizante, asociind şocante evidenţe cu enigmatice estompe.
Consemnăm, aşadar, încă o reuşită sinteză expoziţională menită să anime, prin infuzie de spiritualitate autentică, tot mai rarefiatul peisaj cultural contemporan.
Negoiţă LĂPTOIU

www.ziarulfaclia.ro

Artă-cultură Miercuri, 26 Ianuarie 2011

Anunțuri

Autor: shatenne

Dubito, ergo sum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s