Celibatari, fraţi şi surori!


Celibatar, -ă, celibatari, -e; s.m şi f., „persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei”. De ce „în special bărbat” ? DEX –ul nu ne explică.

Celibat: „Statut al unei persoane aflată la vârsta căsătoriei, dar care nu este căsătorită”. Pentru „Le Petit Robert”, definiţia este aşadar mult mai tranşantă: celibatarul este cineva care n-a făcut ceva ce trebuia făcut la timpul potrivit. Să se căsătorească la o vârstă decentă, de exemplu, şi să intre „în rând cu lumea”. Pentru că, nefiind în rând cu lumea, societatea, dintotdeauna şi până în prezent, n-a încetat să pună beţe în roate celibatarilor. Acesta plăteşte chirie, impozite, taxe de tot felul, curent, gaz, telefon etc. la fel ca orice cuplu obişnuit. Numai că o face dintr-un singur salar. Veţi spune că el, celibatarul, consumă mai puţin gaz, curent, apă, mâncare etc. decât două persoane sau trei, patru. Discutabil. Un apartament, o casă, o cameră se încălzesc identic, indiferent dacă-l folosesc cinci, zece sau o singură persoană. Şi un bec de 60 de waţi luminează la fel pentru o persoană sau două. Sau impozitul pe clădiri, care nu luminează, dar se plăteşte. Sau, vă mai amintiţi de „epoca de aur” când celibatarii plăteau un impozit mai mare pe salar decât cei căsătoriţi?

Image

Până şi închiriatul unei camere este curată discriminare! Pe lista de preferinţe a proprietarilor, prioritari sunt cuplurile de tineri intelectuali, serioşi şi cu venituri stabile: medici, avocaţi, ingineri, profesori. Celibatarul urmează numai după studenţii cu părinţi bănoşi, în timp ce mama celibatară cu unul sau mai mulţi copii, este ultima acceptată. În lipsă de altceva, probabil. Mamă care, dacă n-a fost inspirată să-şi facă plodul cu un senator sau un director de bancă, pentru a avea parte de o pensie alimentară substanţială, nu are ce aştepta de la stat sau societate. E vina ei că nu e în rând cu lumea!

Când spui bărbat singur, fiecare se gândeşte la un holtei capricios, egocentric, dedicat unor preocupări ce nu pot fi împărtăşite cu o familie, posibil înrăit în ticuri şi manii scuzabile, totuşi. „O femeie singură”, sună cu totul altfel. Ca ceva necuviincios, vecin cu promiscuitatea. Ca un potenţial pericol. O femeie singură – nemăritată, văduvă, divorţată – se bucură de o reputaţie proastă. Dacă nu e „piatră în casă”, precis e o anomalie!

Image

Cu toate acestea, în zilele noastre, celibatul feminin a suferit o mutaţie. Face gimnastică aerobică, are o diplomă, fumează, călătoreşte, conduce maşini sau bussnis-uri solide şi abordează fără complexe drapelul independenţei. Dublă ameninţare: nu numai că femeia vrea să fie singură, dar refuză să fie şi proastă! Drept care, celibatarele sunt studiate pe toate părţile, interdisciplinar, ca nişte fenomene!

Image

Femeia singură îi sperie pe bărbaţi. Pe cei însuraţi, pe celibatari, pe cei divorţaţi şi pe preoţi. Nu şi pe văduvi, spun statisticile. Femeia singură le sperie şi pe femei, nu doar pe cele măritate ci, culmea, şi pe cele nemăritate încă. Oglindă a propriei imagini ieşite din rândul lumii sau concurenţă? Ambele ipoteze pot fi valabile. Multe neveste în schimb, aparţinând unor categorii socio-culturale modeste, o invidiază. De fapt, invidiază imaginea femeii moderne, emancipate: profesoare, inginere, artiste, farmaciste, arhitecte, femei cu studii, capabile să-şi analizeze defectele, dar şi să-şi pună în valoare calităţile. Femei care nu caută un bărbat numai pentru a se pune, financiar vorbind, la adăpost, nici pentru a dobândi un statul social, deoarece îl au deja. Ele sunt reversul imaginii altor femei, tot singure – funcţionare, secretare, coafeze, vânzătoare, muncitoare, şomere – care îşi caută independenţa fie într-o poveste de dragoste, lungă cât o telenovelă, fie alături de un soţ care să le ajute să parvină la un statut social fără de care se simt marginalizate, excluse din „modelul cultural” (şi social) pentru care au fost pregătite. Femei, mai ales tinere, prinse între discursul feminist despre eliberare şi celălalt discurs, cel matern, tradiţional, adept al mariajului cu orice preţ. Tinere care ar trebui, pe de o parte, să-şi răzbune mama pentru viaţa pe care n-a avut-o, iar pe de altă parte, să o liniştească intrând în rând cu lumea.

Image

O confruntare dură din care, inevitabil, se nasc victime. Dar asta, deja e o altă poveste.

Magdalena Vaida

Anunțuri

Autor: shatenne

Dubito, ergo sum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s