Groşan şi picarescul balcanic de la Porţile Orientului


o suta de ani-grosanCelor care credeau că genul picaresc a dispărut pe vecie din literatură, romanul “O sută de ani de zile la Porțile Orientului” de Ioan Groșan (Editura „Polirom”) le va risipi toate temerile. Genul a părut atât de specific spaniol încât multă vreme s-a crezut că literatura de tip picaresc nu poate fi concepută în alte arii de cultură. Dar s-a putut; Defoe, Diderot, N. Filimon, Thomas Mann etc. au făcut apel la tehnica picarescă, conferindu-i, fiecare, trăsături caracteristice adaptabile la moduri variate de viaţă, din epoci şi arii geografice diferite.

Absolvent al Facultăţii de filologie a UBB Cluj, secţia română-spaniolă, prin urmare un cunoscător al literaturii spaniole și cu siguranță admirator al barocului Quevedo, Ioan Groșan respectă cu dărnicie canoanele generale ale prozei picarești, construind un roman bazat prin excelență pe evenimente. Un metaroman, după afirmaţia criticilor, adică un roman despre scrierea unui roman şi, în acelaşi timp, o trecere în revistă, sub forma pastişei, a întregii literaturi române de la începuturi, până la contemporani. Publicat prima dată în anii ’80 sub formă de foileton în revista „Viața Studențească”, romanul „O sută de ani de zile la Porţile Orientului” a cunoscut după ’89 un succes debordant, fiind reeditat de patru ori și distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, în 1992.

Suntem aşadar, în secolul al XVII-lea, epoca de aur a eroilor picari, când, mazilitul domn al Moldovei, Barzovie-Vodă, însoţit de spătarul Vulture şi de rapsodul Broanteş, porneşte spre Stambul în încercarea de a-şi recâştiga tronul pierdut. În acelaşi timp, doi călugări, Metodiu şi Iovănuţ se îndreaptă spre Roma, cu misiunea secretă de a-l convinge pe Papă să încheie o alianţă cu Moldova, pentru a anihila stăpânirea otomană. În drumul lor, ei întâlnesc tot felul de personaje pitoresti (Huruzuma tătăroaica, Stăniloaia hangiţa, Parnasie, Cancioc, Ruxăndriţa, Despina, Cosette, Femeia Laura, turci şi tătari, cazaci, polonezi şi alte naţii) fiecare având propria poveste uluitoare, prilej pentru nenumărate peripeţii pe care narațiunea le colectează eteroclit, le expune cu gravitate, pentru ca în cele din urmă, cu o singură poantă să detroneze întregul eşafodaj transformându-l într-o suită de situaţii hilare: Mă vede sultanul şi-mi spune: „Ce faci bre, aici, după perdele?” „Mă gândesc, preamărite” zic eu. „În casa mea, bre?!” face el şi dă-i şi arde-i, că de-atunci gândesc numai în aer liber”.

Asemenea unui păpuşar iscusit, Groşan îşi montează şi demontează personajele în procesul de textualizare. Relatarea rămâne mereu cumulativă. Privirea naratorului acoperă situaţii diferite, se detaşează de un spaţiu, intră în altul, unde scena este complet schimbată, iar personajele care au satirizat episodic o acţiune povestită, dispar, fiind înlocuite cu altele. Schimbarea de decor este de multe ori subită, fără preambul. Un capitol este cenzurat, altul este jubiliar, iar altul ni se spune că e scris ca să ne ţină ocupaţi în lipsă de ceva mai bun de făcut. La un moment dat autorii („Ars Amatoria”) îşi iau concediul de odihnă sau răspund cititorilor, că prea s-au adunat multe scrisori la poşta redacţiei!

Dar să nu uităm că Groşan face cu bunăştiinţă literatură în literatură şi creează un limbaj textualizat care, mânuit cu abilitate, pare să deţină în acest context o simplă funcţie parodică. Când se adresează cititorului, se comportă de la început ca un autor cunoscut, plin de umor şi deplin conştient de valoarea scriiturii sale: „îngăduie-ne, Cetitorule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ţi ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem nimic din ceea ce, îndeobște, îți retine atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispita de la trebi, nu mai povestim, ci facem puţină retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura.” Fiindcă, spune unul din personaje: „Retorica înfloreşte în vremuri tulburi, iertaţi-mă că sună a vers, n-am vrut. Unde nu e urmă de ameninţare, nu e picior metric de retorică, ca să zic aşa. Ele merg mână-n mână. Din două una: ori ai oaste mare şi-atunci nu-ţi mai trebuie retorică, ori ai oaste puţină şi-atunci taci.

Groşan cultivă cu vădită plăcere stilul ornat, limbajul aluziv şi ironia. Metonimia şi sinecdoca fac parte din instrumentele sale literare de valorizare indirectă a naturii umane. Manipulează aforismele şi proverbele pentru a ilustra un comportament sau o stare generală de lucruri: „Animi volant, corpora manent“, “Capul luminat sabia îl taie. Capete să fie, că săbii sunt destule.“, “Nu iaste altă mai de folos zăbavă decât munca”, “Ai oi, ai parte; ai parte, ai carte; ai carte, mare brânză!

Se amuză parodiind stiluri şi personaje (Cronicarii moldoveni, Sadoveanu, Rebreanu, Marin Preda etc.) parafrazează versuri clasice (Bolintineanu, Eminescu, Coşbuc, Topârceanu şi care mai vreţi) şi expresii în vogă, vehiculate de folclorul urban şi cel studenţesc al anilor 80 sau strecoară fraze decupate din limba de lemn specifică propagandei comuniste: „Noi ne apărăm sărăcia şi poveştile şi neamul”

Decât ceai în pahar, mai bine vodcă-n samovar”, „Indiferent ce limbă slavă am vorbi, noi tot de la Râm ne tragem”.

Iar dacă Groşan se amuză, la fel face şi cititorul. Romanul poartă pecetea prozei picareşti în general, dar este impregnat de dorinţa de a delecta, de a gâdila inteligenţa cititorului, de a-i stimula neastâmpărul ludic. Şi reuşeşte din plin.

05-interviu-1Aşa că, nu pot să închei decât în spiritul cărţii: dacă n-ai bătrâni la casă, cumpără-ţi un Groşan. Căci, prinde bine, mai ales că tu, Cetitorule, „memorie distributivă ai, cult eşti, autodidact devii…„

Magdalena Vaida

Anunțuri

Autor: shatenne

Dubito, ergo sum

Un gând despre „Groşan şi picarescul balcanic de la Porţile Orientului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s