Sub acest titlu generic, la Galeria de Artă „Frezia din Dej a avut loc marţi, 12 octombrie, vernisarea expoziţiei de pictură aparţinând tinerilor artişti plastici bucureşteni, Mirela Iordache şi Enric Matei. Despre artişti şi lucrările lor au vorbit prof. Ion Mureşan, preotul profesor dr. Ioan Bizău de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a UBB Cluj şi criticul Luigi Bambulea, redactor la revista clujeană „Verso”.
Absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, promoţia 2002, secţia de Artă Plastică – Patrimoniu Cultural, atât Mirela Iordache (n.1978) cât şi Enric Matei (n.1978), în pofida tinereţii lor, dispun deja de o biografie artistică bogată şi încurajatoare materializată printr-o prezenţă activă pe simezele unor cunoscute galerii din ţară şi străinătate în cadrul unor expoziţii personale sau de grup: Bucureşti, Braşov, Aiud, Augsburg (Germania), Vichy (Franţa), New York (SUA) etc.
Ca şi picturile preistorice, cu care, de altfel, apar într-un raport incontestabil, pânzele Mirelei Iordache oferă o viziune dinamică, atentă la mobilitatea şi furnicarul de fiinţe vii din jurul ei, oameni şi animale. Obsesia gestului în acţiune sau siluete umane, prezentate în spaţii bidimensionale, fără contraste de umbră şi lumină, nu se desăvârşesc însă printr-o reducere la nişte scheme geometrice simple, ci ating printr-un fel de notaţie condensată, o adevărată stenografie, ignorând orice regularitate şi orice simetrie, pentru a deveni un grafism pur ce duce cu gândul la literele de mână, la semn. Iar acestei stilizări, pe care o atinge arta Mirelei Iordache i se poate aplica, fără greş, definiţia pe care o propunea estetica vitalistă a lui Guyau: „Arta este viaţă concentrată”.
Intr-o manieră cu totul diferită, arta lui Enric Matei prezintă totuşi acelaşi caracter impetuos şi vădeşte aceeaşi preocupare majoră de a rezuma mişcările şi de a broda pe marginea liniilor turbulente pe care aceste mişcări le sugerează. Înlocuind linia dreaptă, imagine a fixităţii, cu linia curbă, care relevă mai direct dicteul vieţii, artistul reînvie pictura pe panouri de lemn şi odată cu ea multe din elementele stilului gotic, cu nota sa de realism şi individualism. O moştenire romană păgână, alta bizantină, una nordică cu elemente îndrăzneţe şi pline de vitalitate, revendicată de miniatura irlandeză şi germană medievală, dar şi una orientală, caracterizată prin somptuozitate îi conferă şi stabilesc trăsăturile distinctive.
Doi tineri artişti şi o expoziţie provocatoare pentru publicul dejean.
Magdalena Vaida
faclia.ro